Că sistemul de învățământ este prost, anacronic și total neadaptat pieței muncii, știm cu toții. E nevoie de o schimbare radicală, dar o asemenea schimbare este extrem de greu realizabilă. Ar necesita un plan, mulți bani și 10-20 de ani de implementare. Nu avem nici măcar un plan. Așa e greu.
Există în schimb unele probleme ale sistemului care s-ar putea corecta fără mari sume, fără recalificarea profesorilor și fără modificarea programei, dar care ar ar putea avea impact social semnificativ. Aș vrea să vă supun atenției câteva probleme al școlilor din mediul urban. Majoritatea copiilor din acestă țară învață în mediul urban.
Educația nu se face prin vorbe ci prin fapte, prin exemplul dat copiilor. Sistemul de învățământ românesc dă un exemplu cât se poate de prost.
Școala face risipă de resurse cum nici un om normal nu ar face la el acasă. Caloriferele merg zi și noapte, în weekend și în vacantă. Geamurile și ușile sunt deschise, apa curge de la robineți, becurile ard aiurea. Copiii nu sunt învățați să facă curat după ei, se plătesc oameni ca să facă asta. Culmea este că există materie la care se predă exact opusul acestui comportament. Ce să înțeleagă copilul? Cum e bine? Cum vede că se procedează zi de zi, sau cum i s-a spus odată la oră? Răspunsul este evident: copilul va înțelege că este normal așa cum se face zi de zi, chiar dacă știe că nu este corect așa. Școala îi educă pe copii să fie ignoranți față de mediul în care trăiesc, să nu le pese de risipă. Ca adulți vor trăi ca atare: vor face risipă de energie, de apă, alimente, de orice. Își vor arunca banii greu câștigați la gunoi. Vor trăi prost.
Pentru încălzire există termostate programabile și senzori de geam deschis, pentru băi există robineți cu temporizare, pentru uși există mecanisme de închidere automată, există senzori de mișcare pentru iluminat. Toate sunt niște echipamente ieftine care se găsesc peste tot. De ce nu se folosesc în școli? Nu pot să-mi explic.
Cornul și laptele, mărul și alte asemenea programe școlare sunt făcute în bătaie de joc, prin urmare și copii tratează ca atare alimentele primite prin aceste programe. Cornul este vechi, merele stafidite. Li se dau copiilor alimente de proastă calitate, alimente pe care nici un om normal nu le-ar cumpăra pe banii lui. Dar copiilor le e foame, prin urmare mănâncă ce pot, ce este accesibil, în majoritatea cazurilor alimente din categoria junk food. Un corn proaspăt, crocant, un iaurt sau un lapte bun, un măr sănătos ar fi o alternativă viabilă la o pungă de cipsuri sau o șaorma cu de toate. Cât ar fi investiția suplimentară? Șpagă se poate lua doar pentru marfă proastă? Nu se poate alege o brutărie de partid în fiecare oraș ca să livreze cornuri proaspete?
Bolile contagioase produc epidemii cu impact mult mai sever în România decât în țările dezvoltate. Copiii stau închiși împreună în clase aglomerate ore în șir. Pepinieră mai bună pentru orice boală contagioasă nu există. Nici trierea copiilor nu există, pentru că este mai important ca un copil bolnav șă stea să dea test la biologie decât riscul de a infecta o clasă întreagă. Absența de la școală este un delict. Chiar dacă copilul este bolnav el va merge la școală pentru că părintele nu poate motiva o problemă medicală. Copilul ar trebui să meargă la medicul de familie, unde nu poate merge decât cu părintele. Dacă ar exista medici în școli care să îi consulte pe copii și să îi trimită acasă dacă e cazul, impactul acestor boli ar fi mult mai mic. Așa cum există centre de permanență exact așa ar trebui să existe medici de gardă prin școli unde copiii ar putea merge la un consult fără ca părintele să fie obligat să își ia o zi liberă.
În școli lipsește hârtia igienică și săpunul. Toaletele sunt rudimentare, majoritatea lor fiind concepute de parcă ar deservi un birou cu zece oameni, nu o instituție cu sute de copii. În școli ar trebui grupuri sociale proiectate după modelul celor din benzinăriile de pe autostrăzi. Ele trebuie să deservească într-o pauză de 10 minute zeci de copii. Eu nu am văzut în nicio școală o asemenea toaletă. Mulți copii -mai ales fetele- nu merg la toaletă pentru că nu suportă condițiile de acolo. Mai bine nu fac pipi 6-7 ore. Noi la radio și la televizor le spunem să consume 2 litri de lichide pe zi. Ia încercați șă beți un litru de apă și să vă rețineți 6-7 ore! De ce toaletele din școli nu respectă un standard unic atunci când într-o firmă privată ești obligat să respecți niște standarde? Nu e vorba de bani, e vorba de reguli.
Se fumează în școli. Atitudinea școlii în general este: CSF? NCSF, chiar dacă există lege care interzice fumatul în clădiri publice. În școlile din lumea cealaltă există senzori de fum peste tot și alarme de incendiu legate direct la departamentul de pompieri. La declanșarea alarmei apar în fața școlii pompierii iar dacă alarma a fost din cauza fumatului, nu școala va lua măsuri împotriva părinților copiilor ci ISU. Iar cu ăia nu te joci. Prin urmare în școlile din vest nu se fumează pentru că iese un scandal monstru.
Toate aceste probleme, și altele neamintite aici, se pot corecta cu bani foarte puțin și ar îmbunătăți semnificativ nivelul de trai al copiilor. Dar școala nu îi pregătește pentru viață, nu îi învață să trăiască. Școala predă materii și face rapoarte statistice.