În Ungaria mâine vor fi alegeri parlamentare. Conform tuturor sondajelor de opinie, partidul aflat la putere de 8 ani, FIDESZ, va câștiga alegerile detașat. Vor lua cel puțin 40% din voturi, iar dacă distribuirea mandatelor le va fi favorabilă, vor putea avea chiar și majoritate de 2/3 din parlament. Este destul de neobișnuit ca un partid aflat de multă vreme la guvernare să nu se erodeze, ba chiar să obțină un scor electoral demn de un partid revoluționar din America Latină. Dacă ar fi doar un fenomen singular, nu ar fi o mare problemă. Din păcate acest mod de gândire politică este prezent în mai toate țările foste comuniste. Orbanismul, sau iliberalismul, cum îi place lui să se numească „ideologia” pe care se bazează, este aparent un succes economic și social. Dar numai aparent.
Acestă aparență este speculată la maxim de aparatul de propagandă a guvernului. În cazul guvernului ungar nu mai putem vorbi despre „comunicare guvernamentală” ci despre propagandă așa cum scrie la carte. Desigur nu există un Reichsministerium für Volksaufklärung und Propaganda cu un Goebbels în frunte, dar există o acțiune coordonată a puterii de a aqcapara toate mijloacele de comunicare, există campanii guvernamentale finanțate din bani publici care preamăresc realizările guvernului și există și inamicul inventat (migranții și Soros) împotriva căruia guvernul luptă ca să apare poporul. Succesul la nivel propagandistic este evident.
– Poporul trăiește mai bine?
– Da!
Prin urmare Guvernul și-a făcut datoria. Faptul că creșterea nivelului de trai în multe foste țări foste comuniste depășește creșterea din Ungaria este un detaliu nesemnificativ. Faptul că creșterea economică se datorează creșterii cifrei de afaceri a marilor investitori străini și nu a unei politici guvernamentale excepționale, este de asemenea un detaliu nesemnificativ. Creșterea salariilor se datorează, în bună măsură, lipsei cronice a forței de muncă în urma emigrării masive a personalului calificat. Cine a rămas, câștigă ceva mai bine ca în trecut dar mult mai prost decât cel care a plecat. Creșterile salariale se datorează pieței și foarte puțin politicilor guvernamentale. Emigrarea, în schimb, se datorează în mare măsură politicilor guvernamentale eronate în domeniul educației și sănătății. Imensa majoritate a plecat nu pentru că nu avea ce mânca, ci pentru că nu vedea nici o perspectivă pentru copii.
– Poporul ne vrea?
– Da!
Prin urmare suntem împuterniciți să facem ceea ce vrem. Orice vrem noi este, de fapt, voința poporului. Putem dirija banii guvernamentali la prieteni, și NUMAI la prieteni. Putem elimina de pe piață toți competitorii care deranjează interesele economice ale prietenilor. Putem da legi cu dedicație împotriva băncilor care nu ne convin, împotriva universităților care nu ne convin sau a persoanelor care nu ne convin. Avem majoritate absolută. Putem schimba constituția așa cum ne convine. Și dacă ceva nu este în regulă, putem schimba și Curtea Constituțională. Sună a dictatură, nu? Și nu este o dictatură a majorității. Nu că aceea ar fi în regulă, dar aceasta este o dictatură a unei minorități care a pus mâna pe putere în numele unei majorități. E o imensă diferență.
– Este țara în pericol?
– Da!
Valuri de migranți se înghesuiau la granița de sud. Toți voiau să intre în sfânta și inalienabila Ungarie. Era plină și Gara de Est din Budapesta cu ei. Erau peste tot. A trebui ca Guvernul să construiască garduri ca țara să nu fie invadată de migranți. Problema e că migranții nu voiau să stea în Ungaria. Ei mergeau în țările mai civilizate. Nu prezentau pericol nici pentru forța de muncă maghiară, nici pentru asigurările sociale, nici pentru viitor demografic al țării. Erau în tranzit. Li se rupea lor de Ungaria, la fel ca de Grecia, Macedonia sau Serbia pe unde au mai trecut. Dar Orban a văzut în ei o moară de vânt și ca un veritabil Don Quijote a pornit un război cu un inamic care nu avea nimic nici cu el, nici cu țara lui. Campania împotriva lui Soros a fost și mai hilară. Dacă ai la îndemână un miliardar născut la Budapesta care vorbește ungurește ca tine, om care ți-a finanțat lansarea în politică, tu să-l declari pe ăsta dușman al poporului, în loc să taci și să-i iei banii, este o prostie cât Parlamentul de la Budapesta.
Propaganda a dat roade, FIDESZ va câștiga și de data aceasta. Dar ce va face mai departe? Gândul că poți rămâne oricât la putere, ca Vladimir Putin, este doar o iluzie. Vladimir Putin poate rămâne la putere atâta timp cât dispune de sursele de venit ale Rusiei, în speță de resursele naturale. Rusia va avea gaz și când Putin va sta în mausoleu. Orban nu dispune de resurse naturale. Resursele Ungariei sunt un petec de pământ și 9 milioane de oameni. Nu petrol, nu gaze. Orban joacă de parcă ara avea un spate ca Putin, sau chiar pe Putin, doar că asta e o cacealma.
Puterea economică a clientelei lui Orban se bazează pe banii statului. Doar că resursele guvernamentale nu sunt practic infinite, ca în Rusia. Banii din Ungaria sunt făcuți de firmele din Ungaria, firme în majoritatea lor cu capital străin. Fabricile de mașini, Mercedes, Audi, Opel și Suzuki, dau aproape 30% di producția industrială și aproape 5% din PIB. Producția acestora depinde în minimă măsură de acțiunile guvernamentale maghiare. Doar asupra impozitele plătite de acestea are guvernul vreo influență. O închidere masivă de fabrici – pentru că nu se mai vrea diesel sau se trece la mașini electrice – ar lăsa guvernul fără banii necesari alimentării clientelei proprii. Sistemul de sănătate și cel de educație sunt la pământ, de acolo nu se mai pot reduce fonduri și redirija către prieteni. Angajații din administrație, puși pe criterii politice, cer și ei din ce în ce mai mult. NATO tot zice de 2%. Sistemul economic de capitalism de cumetrie conceput de Orban pe model asiatic, nu dă roade. PIB-ul pe cap de locuitor raportat la puterea de cumpărare pune Ungaria într-o poziție stânjenitoare în rândul țărilor UE. După ei sunt doar Estonia, Croația și noi codașii: România și Bulgaria. Țările din Tratatul de la Vișegrad, atât de drag lui Orban, Polonia, Cehia și Slovacia, depășesc Ungaria. În realitate politica economica a lui Orban a fost mai inefiecientă decât a țărilor din zonă.
Puterea politică de care se bucură momentan Orban este de asemenea înșelătoare. Dacă domnul Orban ar arunca o privire spre Coreea de Sud, o țară cu un succes economic remarcabil, ar trebui să se sperie. Fiica dictatorului Park, omul care a ridicat Coreea de Sud din sărăcia anilor 50 și al cărui model economic îi este atât de drag domnului Orban, deci doamna Park Geun-hye, aleasă și ea președinte al țării în 2012, tocmai este pe cale să fie condamnată la vreo 30 de ani de închisoare pentru corupție. Și-a ajutat prietenii. Dacă domnul Orban se uită spre vest, în depărtare se vede un al erou iubit de popor, Lula da Silva, președinte al Braziliei, condamnat la 12 ani pentru corupție și spălare de bani. Adrian Năstase al nostru cu mătușa dânsului? Și sub Park, și sub da Silva, și sub Năstase țările lor au cunoscut dezvoltare economică și poporul a trăit mai bine. Asta nu te împuternicește să faci ce vrei.
Puterea morală a lui Orban după o campanie absurdă, bazată nu pe realizările guvernului ci pe ura față de migranți și față de Soros, este practic nulă. În plus, este înconjurat de colaboratori care au devenit chiar mai aroganți decât el. Miezul dur din FIDESZ este alcătuit din oameni cu mari probleme dacă este să-i evaluez din punct de vedere a moralității și eticii. Prietenii din copilărie deveniți miliardari sunt o pânză roșie în ochii celor care s-au săturat de populism. Nimic ce spun aceștia nu mai este crezut de o mare parte a populației. De fapt mai bine de jumătate din populația Ungariei nu mai vrea FIDESZ la putere. Cu o credibilitate zero în rândul majorității populației, chiar dacă câștigi alegerile, ce faci? Nu ai prea multe variante: ori îți securizezi puterea prin măsuri din ce în ce mai dictatoriale ori riști ca după următoarele alegeri să te prezinți la tribunal. Orban este pe o pistă de pe care nu are ieșire. Calea urii este cu sens unic.
* Sursa imaginii: http://keindanke.tumblr.com/