Bunăstarea și stabilitatea socială în care trăim este rezultatul a câtorva decenii de decizii corecte a câtorva sute de oameni și a muncii susținute a câtorva sute de milioane. Nici fără un lung șir de decizii corecte, nici fără munca susținută nu s-ar fi ajuns aici. Nu vorbesc de România, pentru că noi am avut parte de un derapaj de 40+ de ani de comunism, vorbesc de Europa, de care, de bine de rău, dar aparținem și noi.
Europa a a fost făcută praf în două războaie catastrofale. Sigur, nu s-a bombardat tot, nu au murit toți, dar s-a distrus suficient încât două, poate chiar trei, generații să țină minte ce nu e voie să faci. Conducătorii au înțeles că nu e voie să mintă și să amăgească fără scrupule, oamenii de rând au învățat să nu creadă și să nu accepte conducători care îi duc cu zăhărelul. Până în zilele noastre astea s-au uitat.
Conducătorii Europei nu au fost oameni perfecți. De Gaulle, Giscard d’Estaing, Mitterand, Brandt, Kohl sau doamna Thatcher nu erau niște semizei. Au făcut greșeli destule, și ca oameni, și ca politicieni. Doar că deciziile lor luate dea lungul timpului au dus țările într-o direcție bună, trăgând după ele și celelalte țări europene. I-au făcut pe oameni să muncească, să creadă în viitorul lor, iar rezultatele s-au văzut. Nu îmi pot imagina imagina ce ar fi fost în Europa dacă după război președintele Franței ar fi fost nu Charles De Gaulle ci Nicolas Sarkozy, cancelarul german nu Konrad Adenauer ci Gerhard Schröder, iar prim ministru în Marea Britanie nu Winston Churchill ci Boris Johnson. Adică pot. De fapt nu e imaginația mea, ci a lui Orwell.
La anul este anul 1984+40. Scriu așa despre anul viitor pentru că 2024 mi se pare un an crucial pentru viitorul Europei în general, și pentru România în particular, un an când viața noastră poate lua o turnură care duce spre o societate orwelliană.
În Slovacia au fost alegeri, a câștigat un mafiot care vrea cu rușii. În Austria sunt deja rușii. În Ungaria la fel. Asta ca să vorbim doar de cei de lângă noi. Vor fi alegeri pentru Parlamentul European, cu șanse mari ca multe țări să fie reprezentate la Bruxelles de partide care vor să desființeze tocmai instituția în care au fost aleși. Toate aceste partide sunt sprijinite la maxim de Rusia. La noi vine AUR, cred că mai tare decât prevede oricare sondaj de opinie, iar un rezultat peste sondaje la alegerile europene le vor da și mai mare elan. Chiar dacă nu vor ajunge acum la guvernare, vor avea mulți reprezentați în parlament, vor avea primari, consilieri locali, iar în timp se vor spăla frumos de șoșoace și vor deveni o putere reală, capabilă să conducă țara… spre dezastru.
Peste ocean vine Trump. Cu venirea lui Trump Ucraina nesprijinită va pierde războiul instantaneu, iar noi ne trezim cu Armata Roșie la Prut și cu flota lor de război la gurile Dunării. Cum vom gestiona asta? Nicicum. Cu o grămadă de decidenți pro ruși în toate țările NATO? Nicicum. Cu interese chineze majore în toate țările învecinate? Nicicum. Cu AUR pe val aici acasă? Nicicum.
Ceea ce se prefigurează, mi se pare sumbru și nu văd decât o singură posibilitate pentru evitarea unei turnuri nefericite pentru Europa: o victorie indiscutabilă a Ucrainei. Asta ar duce la colapsul regimului lui Putin și la scăderea puternică a amestecului Rusiei în țările europene. Vi se pare posibilă o asemenea victorie a Ucrainei? Mie nu. Iar dacă nu, Europa se va destrăma. Fix cum a părăsit Marea Britanie Uniunea Europeană, o vor mai părăsi câteva state, și tot ce am construit în Europa timp de 70 de ani se va duce dracului. Democratic și prostește.
Vidul de putere lăsat de Bruxelles va fi umplut repede. America lui Trump va abandona Europa, va abandona Ucraina, iar o Rusie care tocmai a câștigat un război va intra pe cai mari în toate țările europene prin partidele pe care le sprijină. Eu am avut ghinionul să văd comunismul cu ochii mei. Am văzut cum Orwell nu a greșit. Am văzut ce se poate întâmpla dacă deciziile se iau la Moscova. Ceea ce văd acum, la 40 de ani după 1984, mi se pare un deja vu. Un deja vu sinistru.