Cred că pot să generalizez fără să greșesc prea mult: turismul a devenit un fenomen de țepuire în masă a cohortelor de fraieri care cred că este în regulă să cheltui oricât, pe orice, doar pentru că nu ești la tine acasă. Și accentul aici este pe „în masă”. A dispărut turismul corect, unde pentru condiții de luc plăteai mult, pentru condiții modeste plăteai puțin și nu erai mințit la tot pasul că ceea ce tocmai ți s-a oferit este un mare lux, prin urmare e scump. Un hotel ieftin era modest. Un hotel scump avea cu ce să iasă în evidență. Acum nimic nu mai este ieftin. Nici serviciile de căcat nu mai sunt ieftine. Ba chiar nimic nu mai are un preț anume. Totul depinde de cât de fraier e turistul, cât este dispus să suporte niște practici umilitoare doar pentru că este în concediu, câte țepe/zi este dispus să ia pentru „a se simți bine”, și cât este dispus să plătească pentru ceva pentru care acasă nu ar scoate din buzunar nici un sfanț.
Am fost de multe ori în Croația. La fiecare vizită mă simțeam mai prost decât la precedenta. Acum o lună am făcut încă o ieșire, și dacă nu mă obligă vreo circumstanță, aceasta a fost ultima. Ca turist sigur nu am să mai merg.
Am închiriat un velier din Sibenik și ne-am plimbat pe lângă malul Dalmației și pe insule. Tot timpul am avut impresia că suntem luați de fraieri. Acest sentiment nu a dispărut nici în larg, unde vântul ba nu bătea deloc, ba bătea din cea mai nefavorabilă direcție. Parcă și natura încerca să ne dea de înțeles că nu suntem într-un loc potrivit.
Insulele frumoase, orașele venețiene, patrimoniu UNESCO, frumoase și ele, marea minunată. Toate cifrele arată că Croația știe să facă turism. Numărul vizitatorilor crește de la an la an, încasările din turism sunt importante. Pe litoral, așa cum este normal în lumea de azi, totul este legat de turism. Și totul este scump. Dar nu scump față de România ci scump de nu merită.
Am acostat la Split. Venind dinspre mare am apelat prin radio marina din Split. Odată, de două ori, de trei ori… Nimic. Nu există ca un port să nu răspundă. Vii de pe mare, poate ai probleme și ai nevoie de ajutor la acostare. Marina Split nu răspunde. Ne-am plimbat prin marină, nu am văzut nici un om al marinei. Am intrat, am ieșit. Până la urmă am zărit un angajat al portului care era chiar deranjat de faptul că noi vrem să acostăm. Ne indicat să acostăm fix în locul unde stătea el în acel moment. Nu contează că era cel mai expus loc iar la noapte se anunța vânt, nu contează că erau locuri libere în marină. El acolo stătea și nu voia să facă nici un pas în plus. Ne-a luat 100 euro pentru o noapte. În extra-sezon. În comparație, în plin sezon la Saint-Tropez, a costat 80. Probabil pentru că în Saint-Tropez nu ai nimic de văzut în afara jandarmeriei lui Louis de Funes.
În altă zi am acostat pe o insuliță. Pe hartă figura ca loc de ancorare dar harta noastră era cam veche. La intrarea în golf erau semne care interziceau ancorarea. În schimb golful era plin de balize de care îți puteai lega barca. Au venit doi tipi cu o barcă cu motor, ne-au indicat la care baliză să ne legăm, ne-au ajuta să ne legăm, după care au plecat. Au așteptat până lăsăm la apă bărcuța cu motor cu care ieșim la mal. Au vrut să fie siguri că nu ne vom răzgândi. Apoi au revenit și au luat de pe noi 30 euro.
Nu a fost zi să nu văd un caz care să îmi întărească părerea că sunt luat de fraier. Exemplele sunt din Croația dar nicăieri nu e altfel. Să nu mă înțelegeți greșit, nu prețul în sine a unor servicii este problema ci discrepanța între preț și valoare. Nu cred că cei cazați la Ritz sunt lăsați să se simtă fraieriți pentru că au plătit 1000-2000 euro/noapte. La 100 euro/noapte deja ai șanse mari să nu-ți mai vină să te uiți dimineața în oglindă. Țineți minte situațiile când dimineața la hotel este bufet suedez, oricâtă mâncare, vin, bere șampanie… seara doar mâncarea e la discreție iar apă nu este doar Evian și sticluță de 200 ml costa 5 euro? Desigur, scrie în contract, știi că băutura nu intră în banii care i-ai plătit, dar cu toate astea în prima seară îți pui întrebarea logică: cum PLM? Și cumperi apa pentru îți este sete. Și ție, și soției și copiilor.
Turismul a devenit joc de noroc, un cazinou la scară mondială. Te bagi cu speranța că vei ieși mulțumit, că vei avea și tu un câștig din afacere. Dar nu ai cum. Șansele de a fi mulțumit sunt mai mici ca la ruletă. Tu doar bagi bani, mai dai o tură, poate ai noroc. Pe măsură ce numărul jucătorilor crește, șansele individuale a fiecăruia de a se simți bine scad. Dar oamenii tot încearcă. Dacă la Govora a fost nașpa, la anul mergem la Eforie. Și la Eforie a fost nașpa, mergem la Mamaia. Nici acolo nu e bine, mergem la Varna. Apoi în Creta. Apoi în Egipt. Dubai. Bali. Maldive. Apoi…
Cred că nu sunt singurul care se poate simți bine și pe prispa unei case la țară, și pe terasa unei cafenele din Viena. Sunt convins că sunt suficient de mulți oameni care se simt scârbiți de puhoiul de oameni ce se revarsă peste orice locație unde se poate vedea o piatră, o icoană, o girafă, sau ce o fi. Pentru minea nu există alternativă? Ceva ce face cât costă. Ceva ce merită. Unde să te simți mai bine ca acasă și de unde să te întorci mai bun/ mai frumos/ mai deștept decât ai plecat. Un loc unde să nu fii obligat să fii atent la tot pasul să nu o muști. Un loc cinstit.