Cele ce urmează nu sunt inspirate de vreo dezamăgirea electorală. Nici măcar nu este vorba despre politică, deși politicul a avut un rol imens în desființarea țării. Aș vrea să vă prezint o analiză a viitorului imediat al Românei, așa cum îl văd eu, trăind în interior și utându-mă la statistici. Ceea ce urmează este un îndemn categoric pentru toți, care mai pot, să părăsească țara, țara care oricum nu prea mai este.
Marea epidemie de ciumă din anii 1347-51 a omorât jumătate din populația Europei, unii spun chiar 60%. Cert este că această catastrofă demografică a dus la o catastrofă economică de neimaginat. Economia a intrat într-un cerc vicios: nu a fost forță de muncă, produsele s-au scumpit, cei care le produceau cereau salarii tot mai mari dar produceau puțin deci prețurile creșteau și mai mult. Nivelul de trai a celor rămași în viață a scăzut dramatic. Oamenii s-au revoltat înrăutățind și mai mult situația economică. Ce are asta cu România de azi?
Priviți la graficul de mai jos. Așa arată populația României pe grupe de vârsta acum (2013, n-am găsit date mai recente) comparativ cu situația din 1990 (sursa: INS).
Priviți vă rog primele patru coloane și veți vedea că numărul tinerilor sub 20 de ani a scăzut cu 40% în decursul a 23 de ani și tendința este de scădere în continuare. Am auzit foarte firav vorbindu-se despre acest fapt, probabil pentru că este o problemă care nu are remediu. În mod evident și inevitabil, peste alți 23-25 de ani, populația productivă a Romăniei va fi cel mult jumătate la număr față de situația de azi, azi când deja sunt probleme cu lipsa forței de muncă. Este un tsunami care vine și este de neoprit. Germania a înghițit un milion de imigranți tineri, cu un preț social enorm, exact pentru a micșora impactul acestui dezastru demografic care vine și peste ei. În România cine naiba vrea să vină? Din grafic reiese că ne lipsesc mai mult de 3 milioane de tineri. De unde îi luăm? De nicăieri, evident.
Vă rog să vă uitați și la următorul tabel care arată, pe două grupe de vârstă, gradul de educație al populației. Suntem penultimii în ceea ce privește procentajul celor cu studii universitare (sursa: Eurostat).
Sub 20% (la cei sub 55 de ani) mai este doar Italia, în special datorită sudului și Siciliei. Dacă ne uităm și la calitatea educației universitare din România, la numărul mare de fabrici de diplome, putem să ne dăm seama că dincolo de numărul mic de absolvenți, vom avea în viitor și mari probleme cu calitatea acestora. România următorilor 25 de ani nu va avea specialiști care să corespundă cerințelor viitoare, nici ca număr, nici ca pregătire.
Pot afirma, fără să greșesc, că Romănia viitoare nu va avea clasă de mijloc în sensul actual al acestui termen. Va avea o clasă mediocră, și atât.
Priviți și aici (sursa: Eurostat):
Harta arată procentajul din tinerii între 18-24 ani care nu mai participă la nici un fel de proces educațional. Moldova, Dobrogea, Sudul și Estul Transilvaniei pare a fi un pol generator de ratați. Tinerii de aici au șanse mult mai mici de angajare iar salariile pe care le pot obține sunt adesea derizorii.
O depopulare masivă a țării va duce la schimbarea structurii de proprietate. Din moment ce nu vor exista cetățeni români, o bună parte a proprietăților din România nu va fi a cetățenilor români. Momentan acestă stare este valabilă pentru capacitățile comerciale și de producție, în special cele industriale dar și agricole. Pe viitor mă aștept ca tot mai multe imobile și afaceri mici să treacă în proprietatea cetățenilor străini în primul rând datorită plecării marilor investitori prezenți actualmente pe piață. Majoritatea acestor firme preferă să angajeze oameni între 18 și 35 ani, pentru că au pretenții salariale mai mic. Numărul persoanelor din acestă categorie de vârstă va scădea în următorii zece ani cu 40%. Așa cum văd eu asta, exact așa vede și șeful HR de la Dacia, Continental sau Takata. Nu vor aștepta până vor intra în blocaj din cauza lipsei de personal, vor pleca exact așa cum au venit.
Angajații rămași pe drumuri ori vor emigra, ori vor muri de foame, ori vor fi absorbiți de firme mai mici, dar tot cu capital străin. Capital românesc nu are cum să se acumuleze pe viitor în mâna investitorilor mici. Nici până acum nu au avut mari șanse, de acum încolo nici atât. O politică salarială total iresponsabilă în sectorul de stat și puterea financiară a investitorilor străini practic au lăsat firmele românești fără angajați. Fără angajați nu ai cum să acumulezi capital. Majoritatea afacerilor românilor vor rămâne la nivelul unei microintreprinderi.
Scăderea brutală a numărului populației va duce și la dezechilibre în sistemul bancar. Și în acest moment șansele de a lua un credit ipotecar sunt foarte mici pentru tineri. Dacă vor apărea masiv pe piață casele și apartamentele rămase nelocuite, băncile nu vor mai fi interesate să crediteze. Pare a fi iminent un colaps a pieței imobiliare, mai mare ca cel din 2008, cauzat de data asta din motive interne, imposibile de corectat în termen rezonabil. În prima fază va fi (chiar este deja) o polarizare puternică a pieței imobiliare, cu prețuri foarte mari în centrele de dezvoltare (vezi Cluj, Timișoara) și cu prețuri derizorii în localitățile mici, după care se va resimți efectul depopulării și în aceste centre. Fără o piață imobiliară și fără prezența capitalului, sistemul bancar actual nu are cum să se mențină.
Puțini, needucați și prost plătiți. Așa arată viitorii cetățeni ai României. Orice ar spune oricare politician, nu există soluție pentru România pentru următorii 25 de ani. Lipsa soluțiilor va duce (de fapt a dus deja) la o blazare generală a societății românești. Cu o asemenea stare de spirit va fi cu totul imposibil să faci față situației care va veni. Prin urmare, cine poate, să plece cât poate de repede de aici pentru că nu are două vieți de trăit. Get out! Și vă rog să nu veniți cu contra-argumentul că nici afară nu e bine. Acest vas se scufundă. Un vas care încă plutește, chiar dacă este în derivă, este totuși o mai bună alegere.