Aș vrea să îmi manifest profunda îngrijorarea în legătură cu ceea ce se întâmplă acum în România și, într-un context mai larg, în Europa de Est. Sunt ferm convins că asistăm la instaurarea pe termen lung a unui regim politic nedemocratic. Plec de la un citat dintr-una din capodoperele literare a secolului XX, romanul O mie nouă sute optzeci și patru al lui Orwell.

Există patru modalități în care un grup conducător poate cădea de la putere. Ori cedează în fața unei cuceriri din exterior, ori guvernează atât de ineficient, încât masele se revoltă, ori permite apariția unui grup de mijloc puternic și nemulțumit, ori își pierde încrederea în sine și voința de a guverna. Aceste patru cauze nu se manifestă, de obicei, individual, ci sunt  prezente, toate patru, într -o măsură mai mare sau mai mică. Dacă o clasă conducătoare le-ar putea ocoli pe toate, atunci ea ar rămâne la putere definitiv. În ultimă instanță, psihologia clasei conducătoare însăși este factorul determinant.

Textul a fost scris în 1949 dar este universal valabil pentru toate perioadele istoriei. Cu toate că sunt oameni care au prevestit sfârșitul istoriei, probabil ceea ce trăim noi este încă parte a istoriei, prin urmare nu am motive rezonabile să presupun că ceea ce descrie Orwell nu este încă aplicabil. Cred că dacă nu se întâmplă foarte repede ceva în societatea românească, schimbările pe care le face acum PSD-ul ne vor pune în situația în care ne va fi imposibil să-i îndepărtăm de la putere. Evident PSD nu joacă singur. Părtași la golănie sunt toți. Nu cred că vă faceți iluzia ca în cazul unei eventuale victorii zdrobitoare a PSD la următoarele alegeri nu-i vom revedea pe Ludovic Orban, Traian Băsescu sau Dan Voiculescu în parlament, vopsiți cu toții în roșu.

Hai să luăm pe rând cele patru posibilități descrise de Orwell pentru a analiza ce șanse avem ca să nu se întâmple asta.

1. Puterea cedează în fața unei cuceriri din exterior

Amestecul puternic al Rusiei în procesele democratice din alte țări se poate interpreta ca un atac din exterior. Dar grupul conducător din țările atacate nu este înlocuit de un grup venit din țara agresoare. Nu vom avea ruși la conducere, ba nici măcar consilieri ruși nu vom avea ca prin anii 50. Vom avea români la conducere, români care spre exterior vor deservi interesele regionale ale țării agresoare, spre interior vor deservi interesele proprii de conservare a puterii. Nu va fi democrație, prin urmare de interesele poporului nu putem vorbi. Ceea ce s-a întâmplat în Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia și Bulgaria, se va întâmpla și la noi pe față. PSD va deservi interesele Rusiei nu pentru că are rădăcini comuniste, ci pentru că modelul promovat de Vladimir Putini este unul de succes în păstrarea puterii pe termen nelimitat. Trecutul comunist este un atu în plus.

2. Puterea guvernează atât de ineficient, încât masele se revoltă

Masele, nu clasa mijlocie. Prolii, să rămân la terminologia lui Orwell. Din câte vedeți, politica dusă de PSD se adresează exclusiv acestei clase, pentru a garanta ca prolii să nu se revolte. Ieșirea în stradă a sute de mii de oameni din clasa medie nu reprezintă nici un pericol pentru clasa conducătoare. Ei au timp. De data asta nu s-au instalat pentru patru ani și este o naivitate să credem că la următoarele alegeri, fie ele și anticipate, PSD nu va obține ceea ce vrea: majoritatea absolută. Deși Liviu Dragnea este mult inferior lui Victor Orbán, modul lui de operare este același. Nu văd cum rezultatele ar fi altele. Trebuie să înțelegem că „eficiența guvernării” nu se referă la nivelul de bunăstare a populației, ci la capacitatea clasei conducătoare de a prosti populația astfel încât să poată rămâne la putere pe termen nedefinit. În Rusia sistemul funcționează fără cusur din 1999, și nu dă semne de erodare.

3. Puterea permite apariția unui grup de mijloc puternic și nemulțumit

Grup de mijloc există, este nemulțumit, dar nu este puternic. Din câte vedeți, toate măsurile guvernamentale ale PSD sunt menite ca să nu permită întărirea clasei de mijloc. Întărirea însemnând îmbogățirea. Toate măsurile economice și legislative ce se adoptă au menirea de a îngreuna accesul la bani a clasei de mijloc. Salarii mici la medicii și la profesorii de rând, dar salarii mari la medicii și profesorii care deservesc puterea (directori de spitale, inspectori școlari). Impozite și taxe mari care nu permit acumularea de capital prin metode cinstite. Blocarea accesului la finanțări rezonabile prin birocratizare excesivă. Șirul este lung. Toate converg spre blocarea acumulării de capital românesc. În România imensa majoritate a celor bogați și-au acumulat capitalul prin afaceri cu statul, adică prin aderarea la clasa conducătoare.

Clasă de mijloc din România azi nu reprezintă o putere economică demnă de băgat în seamă, iar puterea face tot posibilul ca să nu reprezinte nici în viitor. Cei care ar fi în stare de acumulare de capital sunt puternic stimulați să plece din țară. Cei care rămân sunt descurajați prin măsuri fiscale arbitrare. Ridicarea salariului minim, de exemplu, nu afectează un monstru ca Renault. Renault își mută toată producția în Maroc, pe banii unei bănci, în momentul în care nu va fi rentabil să ții oamenii la Mioveni. Eu unde îmi mut firma? De unde dau salarii mai mari angajaților mei dacă statul îmi ia tot mai mult? Aceste măsuri nu sunt urmarea unei incompetențe guvernamentale, ele sunt partea unei acțiuni premeditate. Nesiguranța este una din cele mai puternice arme ale puterii. Demoralizează poporul.

Noi spunem despre guvernele ce se perindă pe la Palatul Victoria că sunt incompetente. Problema e că definim prost competența, considerând-o o măsură a capacității de a guverna țara spre binele poporului. Guvernul României și guvernele din țările învecinate nu guvernează pentru popor, ci pentru clasa conducătoare. Trebuie să fim în clar cu asta. Iar dacă judecăm din această perspectivă, putem vedea că toate guvernele au fost de fapt foarte competente și eficiente. De 28 de ani îi vedem pe aceeași oameni și singurul mod în care sunt înlăturați de la putere este cel prin care senatorului Attila Verestóy a renunțat la mandat.

4. Puterea îşi pierde încrederea în sine și voința de a guverna

Ceea ce văd eu este că tocmai opoziția și societatea civilă pierde încrederea în sine și voința de a lupta. Măsurile populiste ale puterii întăresc acest proces. Dacă văd că se dă liber la furat pentru ei, că un referent la o primărie de comună câștigă dublu cât aș putea eu plăti un muncitor la mine în firmă, că de la un moment la altul fiscul poate să-mi blocheze conturile pentru o datorie imaginară rezultată dintr-o eroare de operare și prin asta mă bagă în faliment, păi dacă numai din astea văd, în mod sigur la un moment dat mă satur și mă las. Cu cât mai mulți ca mine se satură, cu atât mai mult se întărește poziția clasei conducătoare. Cu cât mai puțini bani vor fi pe mâna mea, cu atât mai mulți bani vor fi pe mâna lor. Chiar dacă economia României ar intra în recesiune sau chiar în colaps, clasa conducătoare va avea totdeauna resurse mai mari decât cei pe care îi guvernează. Această a patra posibilitate se întâmplă mai degrabă la clasa conducătoare din democrațiile consolidate unde pierderea puterii nu echivalează cu căderea în sărăcie. Într-un regim totalitar, spre care ne îndreptăm noi, căderea de la putere te poate costa chiar viața. O dictatură nu își pierde încrederea în sine.

Ignoranța e putere

Din câte vedeți, șansele ca actuala clasă conducătoare să se păstreze la putere sunt maxime. Spun clasă conducătoare și nu PSD, pentru că toate partidele cu excepția USR, constituie aceeași clasă conducătoare. În toate țările din Europa de Est există câte un USR. Rolul lui este pur decorativ și însăși prin existența sa legitimează puterea. Putere există doar atunci când există și opoziție. Dacă nu va exista opoziție, puterea o va inventa. De un dușman intern este totdeauna nevoie dar nu e voie ca acest dușman să crească peste o masă critică. Masa critică este undeva pe la 10% din voturi. Un partid cu 20% este deja incomod. Prin urmare USR sau un frate de al lui va fi ținut totdeauna în viață și nu va lua niciodată mai mult de cât va fi necesar. Va trebui să latre, dar să nu muște.

Pare evident că nu există O SINGURĂ modalitate de a schimba puterea dar spre deosebire de putere, care are resurse de a lupta în toate cele patru direcții, noi, cetățenii, nu avem la dispoziție prea multe variante. Practic unica noastră variantă este cea descrisă la punctul 3. Doar că ar trebui să avem noroc ca să se alinieze astrele astfel încât puterea să fie forțată să aloce resurse masive în celelalte 3 direcții. Momentan nu văd o asemenea aliniere, ba dimpotrivă, văd întărirea puterii și concentrarea ei în mâna a unui grup din ce în ce mai restrâns. Nu cred că vom atinge absolutismul lui Orwell, sper că nici măcar pe cel al lui Ceaușescu, dar sunt convins că asistăm la instaurarea unui regim totalitarist, regim al cărui nume încă nu a fost stabilit. Cum a existat Marxism, Leninism și Stalinism cred că Surkovism ar fi un termen potrivit.

[fblike]

About the author