Este incontestabil că a crescut calitatea vieții în Arad. Este la fel de incontestabil că Aradul a pierdut competiția cu orașele din jur, Timișoara sau Alba Iulia,, de Oradea să nu mai vorbim.
Aradul este plin de proiecte eșuate. Intervențiile administrației în domeniul public au fost, în majoritatea lor, cel puțin nereușite, dacă nu nocive. Proiectele nu au fost corelate, nu au fost duse la bun sfârșit. Există intervenții punctuale care nu se leagă de alte investiții. Proiectele administrațiilor post-revoluționare ale Aradului nu dovedesc coerență, nu sunt legate unele de altele, nu au continuitate.
Mai jos este o listă a eșecurilor care ne afectează viața de zi cu zi, fie prin aspect neplăcut, fie prin timp pierdut, fie prin bani cheltuiți inutil. Toate făcute din bani publici sau prin cedarea unor bunuri publice. Toți le știm, eu doar am adunat câteva la un loc. Ordinea este aleatorie și cuprinde nerealizările tuturor administrațiilor de după revoluție. Lista nu este nicidecum exhaustivă.
Ștrandul
Dezvoltarea haotică și necontrolată a zonei comerciale de pe ștrand a dus la o situație imobiliară greu de corecta. Construcțiile abandonate ale căror soartă este incertă fac total neatractivă zona care are cel mai mare potențial turistic din Arad. Bătălia dinte administrație și investitorii din zonă, care durează de ani de zile, a creat un blocaj. Repetatele regândiri ale modului de acces pe ștrand, cu împărțirea ilogică pe zone care sunt ba cu taxă, ba fără taxă, au făcut ștrandul neatractiv pentru investiții private. Mii de arădeni preferă să meargă la ștrand în Ungaria, chiar și la 100 km, făcând profit pentru investitorii de acolo. Gyula, oraș înfrățit cu Aradul, a profitat la maxim de incapacitatea administrațiilor arădene de a satisface nevoile arădenilor.
Podul pietonal peste Mureș
Podul nu se racordează la nivel cu digul. A fost nevoie de ridicarea digului pentru a corecta eroarea. Capătul dinspre ștrand se termină cu trepte pe direcția predominantă a traficului. Este absurd să urci pe trepte pe un pod. Urcările pe trepte sunt urcări secundare, traficul principal trebuie să se desfășoare pe rampe. Rampa podului nu duce nicăieri. Podul este extrem de masiv, total supradimensionat pentru greutatea traficului pietonal pentru care este destinat.
Cost: 2,3 milioane euro.
Stadioanele
Sportul de masă a dispărut dar au apărut complexe comerciale. Paguba este multiplă:
- a dispărut sportul de masă. Fără teren nu există echipă, nu există eveniment sportiv
- este supraofertă de alimente ieftine, nesănătoase. Populația mănâncă prost. Oamenii sunt din ce în ce mai grași și bolnavi. Coroborat cu lipsa mișcării, se prevede un dezastru.
- a crescut drastic traficul auto – la Kaufland pe str. Banu Mărăcine nu există transport în comun
- afacerile locale au de suferit pe urma expansiunii lanțurilor internaționale. Este nefiresc sprijinul acordat de către administrație unor firme străine în detrimentul afacerilor locale.
Stadionul UTA este un caz special de incompetență. Dincolo de depășirea tuturor termenelor de execuție, proiectul este viciat din start. Aproape s-a triplat capacitatea stadionului dar locuri de parcare pentru spectatori nu există. Se pot parca maxim câteva zeci da autoturisme în spatele stadionului. Cum se va gestiona fluxul de spectatori, este o enigmă. Transportul în comun cu tramvaie este evident incapabil să preia un asemenea flux.
Cost: 8,7 milioane euro
Piețele agroalimentare
Investițiile făcute de municipalitate au fost de calitate îndoielnică, atât tehnic cât și estetic. Piața Mihai Viteazul arată a bazar african, nicidecum o piață renovată în secolul 21. Este întunecoasă, căile de acces sunt înguste, tarabele urâte. Arhitectura, cu ferestre mici și creneluri, este neprietenoasă, lipsită de idei.
Piața Catedralei a suferit numeroase intervenții, toate inutile și ineficiente. Tarabele sunt urâte, murdare, clădirile din jur la fel. Intervențiile nu au dus la dezvoltarea zonei.
Piețele din cartiere sunt la același nivel calitativ.
Strada Mețianu
Stilul modernist al pavajul ornamental este nepotrivit cu stilul clădirilor, la fel și stilul mobilierului urban. Execuția lasă mult de dorit, în special racordul pavajului cu pereții clădirilor este executat defectuos. Strada este deosebit de murdară și neîntreținută. Costul investiției a fost exorbitant, mult dincolo de limita bunului simț (bănci de 8000 euro) iar întreaga investiție se dovedește a fi inutilă din moment ce zona nu s-a dezvoltat. Ba dimpotrivă, unele magazine și restaurante s-au închis.
Cost: 800.000 euro
Monumentul din Parcul Reconcilierii
Monumentul maghiar este o capodoperă, arcul de triumf este o farsă. Atât materialele folosite cât și valoarea artistică a monumentului este mult în urma monumentului maghiar. Puse față în față contrastul este descalificant pentru partea română. Lipsa vegetației face piața neprietenoasă. Toate băncile din piață sunt la soare, în zilele de vară piața este de ocolit.
Cost:734.000 euro
Monumentul Eroilor Revoluției
Un obelisc executat din materiale de proastă calitate care după 20 de ani arată mai rău ca majoritatea monumentelor de pe vremea Monarhiei din cimitirele Aradului. Este murdar, neîntreținut. Soclul este placat cu plăci de granit ce se pot cumpăra de la magazinele de bricolaj. Obeliscul este strâmb.
Pavajul de piatră al pieței din fața Primăriei
Pavajul este zgomotos și alunecos. Zgomotul de rulaj este mai mult decât dublu față de rulajul pe asfalt. Pe timp de ploaie este alunecos. Dungile albe care delimitează benzile sunt construite total aiurea, generând confuzie și conflicte în trafic. O investiție costisitoare care nu are nici un aport estetic la aspectul pieței dar are numai dezavantaje pentru trafic.
Statuia lui Vasile Goldiș
O statuie submediocră ridicată în cinstea un unui om politic de mare anvergură. Soclul este prea înalt, poziția persoanei este nefirească, materialele folosite sunt proaste. Întregul monument are un aer comunist oriental. Parcă a fost adus din Coreea de Nord. Statuia este vopsită!
Fântâna arteziană de la Intim
Fântâna a fost mutată din parcul Caius Iacob în mod intempestiv, aproape peste noapte. În noua locație i s-au adus modificări arhitecturale total nepotrivite cu stilul original și cu o calitate a execuției ce lasă mult de dorit. În jurul ei au fost plasate și câteva bănci, în mijlocul unui sens giratoriu extrem de aglomerat. Cineva a considerat că acela este un loc potrivit pentru odihnă. Fără umbră, în noxe, zgomot, privind la un eșec arhitectural.
Cost: 120.000 euro
Jardiniere din beton colorat în tot orașul
Au aspect artificial, lipsit de pretenții, cu o culoare nepotrivită cu mediul urban. Albastrul este o culoare rar folosită pentru elemente de ornamentică urbană. Poate în Africa. Suprafața zgrunțuroasă se umple de praf. Toate jardinierele sunt murdare. Plantele din ele moarte.
Borduriadele
Ultima desfășurată în zona Intim, dar borduriade au fost în toate zonele orașului în ultimele decenii. Cu toate acestea, nici în ziua de azi executanții nu sunt capabili să realizeze corect bordurile. La trecerile de pietoni, pe trotuare, sunt peste tot diferențe de nivel deranjante pentru cei cu dizabilități care se deplasează cu cărucioare sau pentru persoanele care împing cărucioare pentru copii. Borduriadele sunt simple sifonări de bani publici. Nu au nici o utilitate pentru cetățeni. Știe asta toată lumea. Dar măcar lucrarea să fie corect executată.
Cost: fără număr
Zona Podgoria
Catedrala ortodoxă a fost plasată în cea mai aglomerată intersecție a orașului. Un asemenea edificiu este de la sine generatoare de trafic. Plasarea ei într-o zonă aglomerată, fără locuri de parcare, este dovada lipsei totale a unor viziuni de urbanism. Oriunde ar fi fost plasată această catedrală ar fi generat un centru în jurul ei. Aradul a ratat posibilitatea de avea un nou centru.
Lacul din pădurice este un chici, o manea peisagistică. Materiale scumpe puse în operă defectuos, mobilier urban scump, aglomerat. Locul nu este un loc de odihnă din cauza zgomotului și a noxelor rezultate din traficul din zonă.
Construcțiile realizate în Pădurice au redus semnificativ suprafața verde din cea mai poluată zonă a orașului. Cu toate astea Aradul candidat la titlul de Capitală Verde a Europei. A fost cel puțin cinic acest demers.
Centura Aradului
Viaductele peste căile ferate nu s-au finalizat nici în șapte ani. Poate unul se va termina anul acesta, dar celălalt nu va fi finalizat într-un viitor previzibil. Realizarea unui singur viaduct va duce doar lu mutarea cozii de camioane la cealaltă barieră, poate mai puțin aglomerată, dar nu va soluționa nici pe jumătate situația. Este o jumătate de măsură. În plus, centura Aradului se termină într-o intersecție în T, nu în sensul giratoriu aflat la 100m. De fapt, dacă țin bine minte, acel sens giratoriu a fost construit ulterior de către Selgros. Pentru un centru comercial a fost obligatoriu un sens giratoriu. Pentru centura de ocolire a orașului nu.
Scuzele autorităților locale de a arunca responsabilitatea pe autoritățile centrale este invalidată de realizările administrației din Oradea, care a construit viaducte fără număr și a lățit centura orașului la patru benzi. Acolo s-a putut. Bolojan e tot din PNL.
Aeroportul Internațional Arad
Investiția a câteva milioane de euro în modernizarea clădirii și a pistei a sfârșit prin închiderea tuturor curselor de linie. Aeroportul operează timp de două luni o linie de charter. Practic câteva zboruri pe an. În 2017 aeroportul Arad a deservit 11 mii de pasageri. Prin aeroportul din Timișoara au trecut 1.3 MILIOANE! Dar aeroportul din Arad are personal tot timpul anului și este considerat aeroport internațional operațional. Pe banii cui? Ați ghicit.
Cost: 2 milioane euro
Transportul în comun
Este evident pentru oricine care locuiește într-un oraș că nevoia maximă de transport de persoane este spre și dinspre zonele comerciale, cele industriale și școli. În Arad nu se poate ajunge cu mijloace de transport în comun în zonele industriale și la marile centrele comerciale de la marginea orașului. Nu există cursă regulată cu o frecvență rezonabilă spre Real/Selgros, Metro, Dedeman, Brico-Depot și spre nici una din zonele industriale. De asemenea copiii nu pot să folosească mijloace de transport în comun pentru a ajunge la școală din majoritatea cartierelor de case din oraș. Doar cartierele de blocuri au curse regulate de tramvaie care se pot folosi în mod real. De exemplu în Bujac circulă o singură linie de autobuz, cu frecvența de o oră: linia 41, Piața Romană-Bujac. Tot din oră în oră circulă trenurile de mare viteză de la Madrid la Barcelona. E aproape aceeași distanță.
Pistele de biciclete
Majoritatea covârșitoare ale pistelor de biciclete sunt doar simple marcaje care nu separă în mod real traficul de biciclete de traficul adiacent, fie el pietonal sau auto. La executarea pistelor pe multe străzi s-a frezat asfaltul existent și s-a turnat un asfalt „special” pe lățimea pistei. Costurile au fost exorbitante iar beneficiile minime. Pistele de biciclete nu se pot folosi în siguranță de către copii pentru a merge la școală. Nu există piste de biciclete în centru. Costul de aproximativ 6 milioane de euro este total exagerat pentru o investiție fără beneficii reale pentru traficul urban. Pe dig către Ceala sau Micălaca se putea merge și până acum în siguranță, fără să fie dungi trasate. Pistele din oraș sunt pur și simplu periculoase pentru bicicliști.
Cost: 6 milioane euro
Marcajele rutiere de delimitare a benzilor
De departe cel mai mare obstacol în trafic sunt benzile de circulație trasate incorect în foarte multe intersecții din oraș. Banda a doua se transformă în bandă de mers la stânga, deși ar fi loc pentru trasarea corectă a benzilor deviate. Intersecții pe bulevarde cu 2 benzi pe sens devin intersecții cu o singură bandă înainte și una la stânga (UTA, Fortuna, zona Billa/Cerrefour Micălaca.. ). Reabilitarea Căii Romanilor și a Căii Timișorii este o glumă prostă, cu stații de tramvai înguste care constituie veritabile obstacole de crash-test, benzi care apar și dispar, benzi care sunt ba una ba trei la număr.
Semafoare fără logică
Au fost semaforizate sensuri giratorii (Intim, Boul Roșu). Investiții total lipsite de sens. Există de ani de zile un semafor la intrarea în Arad dinspre Vladimirescu care se pune pe roșu, fără să existe măcar posibilitatea unui trafic transversal. Mașinile opresc acolo ca să permită un trafic care nu poate exista. E absurd. La fel de absurd este semaforul instalat pe Calea Zimandului la Spitalul de Pneumologie. Mii de mașini sunt oprite fără ca vreo mașină să treacă pe celălalt sens. Unda verde este o noțiune aproape necunoscută în Arad. Doar pe centru sunt oarecum sincronizate semafoarele.
+1: Cetatea Aradului
Toate administrațiile au avut ca obiectiv principal reintroducerea cetății în circuitul civil. La ce administrații am avut, mi se pare firesc că nu s-a reușit. Cred că este mai bine așa.